Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie. După tradiția moștenită din Legea Veche, în această zi, Dumnezeu a început crearea lumii. Tot la această dată, Mântuitorul Și-a început activitatea Sa publică. În bisericile ortodoxe, se oficiază slujbe de Te Deum.
Pe parcursul unui an bisericesc, este rezumată lucrarea de mântuire, de la creație și până la sfârșitul lumii. Biserica Ortodoxă marchează aceste momente prin sărbătorile prăznuite în lunile de început și final de an.
Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15, și Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe 29 august. Aceste două sărbători ne vorbesc despre viața veșnică. Sfântul Ioan, ca prooroc al pocăinţei, îndeamnă în cuvântul său: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2). Propovăduirea pocăinţei, condiţie pentru intrarea în împărăţia cerurilor, ne arată tocmai venirea împărăţiei lui Dumnezeu, încheierea veacului acestuia și începutul eshatonului.
De asemenea, începutul anului are, ca primă sărbătoare importantă, tot un praznic închinat Maicii Domnului: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), aceea prin care se săvârşeşte mântuirea oamenilor, ea născând pe Hristos, Răscumpărătorul păcatelor noastre.
Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Ei au rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie, ca un început al mântuirii creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor, vestind tuturor anul bineplăcut Domnului.
Începutul activității Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul lunii septembrie, deoarece, potrivit calendarului iudaic, intrarea în sinagoga din Nazaret (Luca 4, 14-19), după întoarcerea din pustia Carantaniei, a fost în luna a șaptea, numită Tișri (care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie).
Ca mijloc de comemorare a vieții și activității răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are în centrul său praznicul Sfintelor Paști și este împărțit în trei mari faze sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreții de strană în fiecare dintre acestea, și anume:
- Perioada Triodului (perioada prepascală);
- Perioada Penticostarului (perioada pascală);
- Perioada Octoihului (perioada postpascală).
Perioada Triodului ține de la Duminica Vameșului și a Fariseului, cu trei săptămâni înainte de începutul Postului Paștilor, până la Duminica Paștilor – în total zece săptămâni. Primele trei săptămâni din această perioadă alcătuiesc vremea de pregătire sufletească, în vederea începerii postului, iar restul de șapte săptămâni – adică însuși Postul Paștilor – este vremea de pregătire, prin pocăință, post și rugăciune, pentru marea sărbătoare a Învierii, precedată de amintirea Pătimirilor Celui ce S-a răstignit pentru noi.
Perioada Penticostarului ține de la Duminica Paștilor până la Duminica I după Rusalii sau a Tuturor Sfinților – în total opt săptămâni.
Perioada Octoihului ține tot restul anului, adică de la sfârșitul perioadei Penticostarului până la începutul perioadei Triodului. Este cea mai lungă perioadă din cursul anului bisericesc. Durata ei variază între 40-26 săptămâni, în funcție de data Paștilor. (informații preluate din Liturgica Generală, Pr. Prof. Dr. Ene Braniște)
Pe tot parcursul anului bisericesc, cu cele trei mari perioade ale lui, și anume Triodul, Octoihul și Penticostarul, credincioșii trăiesc în mod concret și intens simțirea că reiterează viața lui Hristos, că retrăiesc toate evenimentele vieții Lui și că se află neîntrerupt sub ploaia darurilor Sfântului Duh mijlocite prin rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor sfinților, spunea părintele Dumitru Stăniloae.
În Sinaxarul peste tot anul de la finalul Ceaslovului, în ziua întâi a lunii septembrie citim că se face pomenirea anului nou bisericesc și începutul indictionului.
Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărei prim an se numește și indictionul întâi și așa mai departe, până la al 15-lea, după ordinea lor.
Biserica prăznuiește ziua de 1 septembrie, adică începutul indictionului, pentru că, după tradiția veche, la această dată, Dumnezeu a început crearea lumii. Un alt motiv este acela că, într-o astfel de zi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos Și-a început activitatea Sa de propovăduire a Evangheliei, intrând în sinagogă și citind cuvintele proorocului Isaia, care profețeau despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi și să vestesc anul plăcut Domnului” (Isaia 61, 1-2 și Luca 4, 18-19).
Prin structura anului bisericesc, așa cum a fost el rânduit, menționează părintele Braniște, Biserica urmărește ca Persoana și amintirea Domnului să fie prezente în chip tainic, real și continuu în fiecare din zilele și anii vieții creștinilor.
Sursa: basilica.ro
